Добавить материал и получить бесплатное свидетельство о публикации в СМИ
Эл. №ФС77-60625 от 20.01.2015
Инфоурок / Школьному психологу / Другие методич. материалы / Consilierea psihopedagogica a copiilor abuzati sexual

Consilierea psihopedagogica a copiilor abuzati sexual

Идёт приём заявок на самые массовые международные олимпиады проекта "Инфоурок"

Для учителей мы подготовили самые привлекательные условия в русскоязычном интернете:

1. Бесплатные наградные документы с указанием данных образовательной Лицензии и Свидeтельства СМИ;
2. Призовой фонд 1.500.000 рублей для самых активных учителей;
3. До 100 рублей за одного ученика остаётся у учителя (при орг.взносе 150 рублей);
4. Бесплатные путёвки в Турцию (на двоих, всё включено) - розыгрыш среди активных учителей;
5. Бесплатная подписка на месяц на видеоуроки от "Инфоурок" - активным учителям;
6. Благодарность учителю будет выслана на адрес руководителя школы.

Подайте заявку на олимпиаду сейчас - https://infourok.ru/konkurs


Международный конкурс по математике «Поверь в себя»

для учеников 1-11 классов и дошкольников с ЛЮБЫМ уровнем знаний

Цели конкурса: повысить интерес учеников к математике, усилить внутреннюю мотивацию, веру в себя и свои силы. Ученики отвечают на задания прямо на сайте конкурса, учителю не нужно распечатывать задания. Для каждого ученика конкурс по математике «Поверь в себя» - это прекрасная возможность проявить себя и раскрыть свой потенциал.

Подробнее о конкурсе - https://urokimatematiki.ru/

  • Школьному психологу

Поделитесь материалом с коллегами:











Lucrare la disciplina:

Consilierea psihopedagogică

Individuală și de grup

Tema: Consiliera psihopedagogică a copiilor

abuzați sexual.























Chișinău 2015

CUPRINS







1. Întroducere

2. Delimitări conceptuale

2.1 Ce este abuzul sexual asupra copiilor?

2.2 Cine sînt abuzatorii sexuali de copii.

2.3 Simtomele și consecințele abuzului sexual asupra copiilor.

2.4 Ademenirea sexuală a copiilor prin intermediul internetului.

3. Particularitățile consilierii psihopedagogice ale copiiilor abuzați sexual.

3.1 Specificul consilierii psihopedagogice a copiilor.

3.2 Obiectivele și principiile de lucru a consilierii psihopedagogice a copiilor abuzați.

3.3 Etapele consilierii.

4. Recomandări.

5. Anexe.




















INTRODUCERE



Omul nu are pur și simplu caracteristicile unei mașini, el nu este pur și simplu o ființă sub controlul instinctelor inconștiente, ci este o persoană care crează sensul vieții, care incorporează o dimensiune a vieții subiective. (Carl Rogers 1942). Trăim însă sub semnul accelerației istoriei, după cum se exprimă, acum cîteva decenii, filosoful francez Gaston Berger. Omul contemporan trebuie să fie și în mod real, este într-o continuă alertă, prevăzător, temător dar niciodată pe deplin pregătit de viață, pentru surprizele ei și, cu toată precauția cu care a fost înarmat nu este pregătit să își întîmpine destinul social.

Iată de ce, din ce în ce mai mult, se discută astăzi despre consilierea psihopedagogică, care este înțeleasă din ce în ce mai mult ca supor, susținere pentru cei înstrăinați de lume, de viață și chiar de sine .De astfel de suport au nevoie nu numai adulții, dar și în cele mai dese cazuri copiii. Prin natura lor ei sînt dependenți de cei maturi. Ei au nevoie de sprijin, ajutor și îndrumare pentru a învăța și a-și forma personalitatea. Copiii sînt clienți ai activităților de consiliere psihopedagogică într-un fel diferit de clienții adulți. Specificul consilierii psihopedagogice a copiilor decurge din particularitățile clienților copii.

Actualitatea temei este dictată de schimbarea normelor și valorilor societății de azi. Fenomenul abuzului sexual al copiilor capătă o amploare masivă în R.Moldova, iar soluționarea acestor cazuri necesită o interveție multidisciplinară complexă și promtă. Relativ recent, opinia publică a început să realizeze cît de răspîndit este fenomenul abuzului sexual și cît de mult rău le face copiilor. Statisticile oficiale demonstreză o creștere semnificativă a acestui fenomen în Republica Moldova. De cele mai multe ori, autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor sînt persoane din anturaj – rude sau prieteni de familie. În alte cazuri copiii sînt abuzați de persoane străine.

Copiii cresc zîmbind, copiii cresc în joacă, ei cresc folosind culorile și dînd crezare poveștilor care se termină cu bine. Cînd violența le șterge zîmbetul sau le oprește joaca, sau schimbă culorile în negru și face poveștile de necrezut, copiii nu mai cresc pe dinăuntrul lor.

Am abordat acestă temă pentru a ajuta adulții să facă față emoțiilor și să acționeze cu încredere pentru a proteja copiii. Voi da răspuns la întrebarea ce este abuzul sexual asupra copiilor, care sînt situațiile și semnele care ar trebui să pună în gardă,cum acționează abuzatorii,care sînt consecințele abuzului sexual pe termen lung, precum și în ce mod îi putem ajuta pe copii să cunoască mai multe despre pericolele existente.

Copiii nu sînt în stare să opună rezistență unui abuzator. Adulții trebuie să știe cum să procedeze atunci cînd bănuesc că un copil este abuzat sexual, trebuie să cunoască că :

Abuzul sexual al copiilor se pedepsește prin articolele 171 – 175 ale Codului Penal.

Astfel întreținerea raporturilor sexuale sau săvîrșirea acțiunilor perverse față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a atins vîrsta de 16 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Săvîrșirea raporturilor sexuale, inclusiv, homesexuale, sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, prin constrîngere fizică sau psihică a copilului, ori profitînd de imposibilitatea acestuia de ase apăra sau de a-și exprima voința, se pedepsește cu încgisoare de la 3 la 20 de ani, sau în cazul unor circumstanțe agravante – cu detenție pe viață.

Propunerea prin intermediul tehnologiilor informaționale și de comunicare (internet, telefon) a întîlnirii cu un copil în scopul săvîrșirii acțiunilor cu caracter sexual, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.



Abuzul ne lasă fără grai – să rupem tăcerea!

2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

CE ESTE ABUZUL SExUAL ASUPRA COPIILOR?



  • «Copil» în Convenția cu privire la Drepturile Copilului (comentariu general 8 din 2006) este definit ca orice ființă umană sub vîrsta de 18 ani, exceptînd cazurile în care legea aplicabilă copilului stabilește limita majorului sub această vîrstă.

Convenția cu privire la Drepturile Copilului și alte documente internaționale privind drepturile omului recunosc dreptul copilului la respectarea demnității umane și integrității fizice și la protecție egală în fața legii. Este o strategie cheie de reducere și prevenire a tuturor formelor de abuz asupra copiilor.

  • Abuzul sexual (cunoscut de asemenea sub denumirea de molestare) este definit ca fiind forțarea unei persoane de către altă persoană de a întreține relații sexuale nedorite. Fenomenul când abuzul sexual este îndreptat către un copil se numește abuz sexual asupra copiilor;

  • Abuzul sexual asupra copiilor reprezintă o acțiune cu caracter sexual efectuată de un matur, de un adolescent sau de alt copil. Abuzatorul îl domină pe copil din punct de vedere fizic și intelectual.(CNPC – Ghid pentru părinți, www.cnpac.org.md);

  • Abuzul sexual la copii reprezintă o categorie de abuz asupra minorilor care implică interacțiunea de natură sexuală asupra unui copil sau adolescent sub 18 ani, săvârșit de către un adult, sau de către orice altă persoană de o vârstă semnificativ mai mare sau aflată într-o poziție de dominare (control) asupra copilului. În acest tip de abuz copilul este folosit pentru stimularea sexuală a altei persoane. Spre deosebire de violul comis asupra femeii adulte, unde abuzul este direct și explicit (prin folosirea forței și violenței fizice), abuzul sexual comis asupra copilului utilizează mijloace nonviolente (seducția, manipularea). Studii asupra efectelor abuzului sexual la copii arată prezența folosirii unor rugăminți și invitații pe lângă acțiuni fizice propriu-zise, privind orice interacțiune sexuală între adult și copil, pornind de la un sărut sau o îmbrățișare aparent nevinovată și mergând până la relația sexuală propriu-zisă și orice altă activitate legată de aceasta. (Medicul american S.Kempe – 1961);

Formele de abuz sexual asupra copiilor includ:

  • pretinderea sau obligarea unui copil să se implice în activități sexuale (indiferent de rezultatul acestuia);

  • expunerea indecentă a organelor genitale ale abuzatorului în fața copilului;

  • prezentarea de materiale pornografice unui copil;

  • contactul sexual efectiv cu un copil indiferent dacă se ajunge la copulare sau nu;

  • contactul fizic dinte abuzator și organele genitale ale copilului, privirea organelor genitale ale copilului chiar si fără contact sexual;

  • folosirea copiilor pentru a produce materiale pornografice.

După cum am menționat mai sus, abuzul are loc nu doar în cazul unui contact sexual, dar și în lipsa acestuia, atunci cînd copilul devine obiectul unei acțiuni cu caracter indecent.


Comportamente sexuale care aduc prejudicii copiilor prin intermediul contactului fizic și cele fără contact fizic

  • atingerea organelor genitale ale copiilor, cu scopul de a obține satisfacție sexuală sau cu un alt scop care nu este legat de îngrijirea copilului;

  • impunerea copilului să atingă organele genitale ale unei alte persoane, pentru «jocuri sexuale»;

  • impunerea copilului să masturbeze;

  • penetrarea – plasarea obiectelor sau a părților corpului (de ex.: degetelor, limbii sau a penisului) în vagin, anus, cavitatea bucală sau perineu;

  • demonstrarea în fața copilului a materialelor cu imagini indecente;

  • demonstrarea in fața copilului a organelor genital proprii sau a altei persoane;

  • dezgolirea copilului, fără ca această acțiune să aibă legătură cu îngrijirea lui;

  • fotografierea copilului în poziții sexuale;

  • obligarea copilului să observe, să vadă sau să asculte acte sexuale – în realitate sau înregistrate (DVD, internet…);

  • discutarea cu copilul pe teme cu conținut erotic, care depășesc domeniul educației sexuale.



CINE SÎNT ABUZATORII SEXUALI DE COPII


PROFILUL ABUZATORULUI

În 80% din cazurile de abuz sexual copiii îi cunosc pe abuzatori.

Nu există o formulă unică pentru descrierea unui abuzator sexual sau a unui pedofil.(Conform Clasificatorului Internațional al Bolilor, Revizia a 10-a, OMS (ICD-10), pedofelia este inclusă în capitolul V: "Tulburări mentale și de comportament ", ca fiind o tulburare de preferință sexuală (codul F65.4):»O preferință pentru copii, băieți sau și fete, de obicei, de vîrstă prepubertară sau pubertară precoce»)

Aceste persoane nu se deosebesc la exterior de alți oameni, pot avea orice profesie și pot proveni din orice pătură socială.De cele mai multe ori, abuzatorii au o imagine bună în societate. Pot abuza proprii copii sau pe cei din anturajul lor. La fel pot stabili contacte în scop de abuz cu copii care le sînt absolut străini.

Abuzatorii sexuali în familie pot fi tații, concubinii mamelor, frații, verișorii, buneii.Femeile, inclusiv mamele, pot fi și ele abuzatori sexuali de copii. Deseori, faptul că abuzatorul este o persoană din anturajul copilului îl face pe acesta să nu conștintientizeze, că experiența pe care a trăit-o este, de fapt, un abuz.

Persoanele care abuzează sexual copii pot avea imaginea unor oameni tandri, cordiali și atenți. Astfel, ei stabilesc relații apropiate cu copiii și îi abuzează, reușind să evite suspeciunile celor din jur sau demascarea.

Este greu de crezut, că cineva pe care îl cunoaștem sau chiar îl iubim, poate fi abuzator sexual de copii. Din păcate asemenea lucruri se întîmplă în realitate și trebuie să știm cum să protejăm copiii de astfel de pericole.

DE CE UNII OAMENI ABUZEAZĂ SEXUAL COPII?

  • Unii adulți abuzează de copiii deoarece au patologii sexuale, bazate pe senzația de atracție fizică pentru copii. Aceste persoane sînt numite pedofili;

  • Alții pot abuza sexual copiii, deși nu sînt pedofili. Aceștea întrețin relații sexuale și cu maturi. De multe ori, cei care întrețin contacte sexuale cu copiii au anumite defecte fizice, o imagine de sine negativă. Din aceste cauze le este frică să nu fie respinși de potențialii parteneri maturi;

  • Abuzul poate avea loc și în cazul în care persoana pierde controlul asupra propriului comportament – de exemplu, sub influența alcoolului;

  • În unele cazuri, abuzatorii sexuali sînt persoane care, la rîndul lor, au fost abuzate sexual în copilărie;

  • Unii oameni abuzează sexual copiii pentru a trăi senzația de putere și control, care le lipsește în relația cu persoanele de aceeași vîrstă.

ALEGEREA VICTIMELOR

De multe ori, abuzatorii depun eforturi colosale pentru a se apropia de copii și a le cîștiga încrederea. De asemenea, ei fac presiuni enorme asupra copiilor pentru a păstra în secret abuzul pe care l-au comis. Abuzatorii pot alege numai fete sau numai băieți, dar și copii de ambele sexe, pot prefera copii de o anumită vîrstă, dar pot prezenta pericol pentru toți copiii.

De regulă, ei identifică un anumit copil, se apropie treptat de acesta, acordîndu-i foarte multă atenție, făcîndu-i cadouri sau surprize, pregătind astfel, terenul pentru comiterea abuzului. În unele cazuri, copiii abuzați sînt tratați foarte sever de către abuzatori, care îi prezintă celor din jur într-o lumină negativă. Astfel, abuzatorul diminuează credibilitatea copilului, aceasta fiind o măsură de siguranță în cazul în care abuzul va ieși la iveală.

SEDUCEREA COPIILOR

Seducerea reprezintă stabilirea unei relații de încredere cu copilul, în scopul abuzului sexual al acestuia. Uneori, abuzul este anticipat de un proces îndelungat de pregătire. Abuzatorul îi poate acorda copilului o atenție sporită, iar comportamentul, care inițial crează o impresie de demonsrare a atașamentului (de exemplu, îmbrățișarea), poate degrada în atingeri cu caracter sexual.

Unii adulți abuzează sexual copiii fără să-și construiască vreo relație cu ei. Uneori abuzatorul stabilește o relație foarte apropiată, de prietenie sau chiar căsătorie, cu familia copilului.Se poate împrieteni cu părintele care nu face față problemelor legate de educația copilului. Făptașul poate oferi sprijin, de exemplu, inițiind o relație intimă cu părintele/tutorele copilului, susținîndu-l financiar.Treptat acesta își construiește o relație apropiată cu copilul pe care vrea să-i abuzeze sexual. Pentru ași atinge scopul, abuzatorul poate folosi următoarele metode:

  • Autoritatea («Tu doar ai încredere în mine, știi destul de bine că nu-ți voi face nici un rău»);

  • Jocul («Hai și ne-om juca dea medicul...»);

  • Demonstrarea dragostei, dovada dragostei («Asta este dragostea, așa se iubește...»), mai ales dacă copilul duce lipsa emoțională a acestui sentiment, el este gata să rabde orice, chiar dacă îi este neplăcut;

  • Se stăruie să-l cumpere pe copil cu ceva(«Fă-mi o favoare, fă-mi plăcere și eu îți cumpăr...»);

  • Îl sperie cu ceva pe copil, folosește șantajul («Eu o să-i spun mamei tale că tu ai lipsit de la ore, te-ai comportat urît…», «pe mine mă va lua poliția, mama se va supăra pe tine și nu te va mai iubi»);

  • Folosește dependența copilului de cei maturi – manipulează cu asta;

  • Sentimentul de maturitate («Ești deja matură, ești mare și toți maturii se ocupă cu asta...»);

  • Mai rar este folosită violența fizică.

În marea majoritate a cazurilor, abuzul sexual are loc în taină. Alți membri maturi ai familiei – incluziv, celălalt părinte, dacă abuzatorul este partenerul său – de obicei, nu bănuiesc că ceva nu este în regulă. În același timp, copilul se simte derutat, el nu știe cui să comunice experiența prin care trece și cum să procedeze în continuare.

Un copil abuzat sexual simte frică și rușine pentru ceea ce i se întîmplă. De aceea, ține în taină abuzul și încearcă să devină «invizibil» pentru persoanele din jurul său. Frica firească a copilului, sentimentul de rușine sau de vină pentru ceea ce s-a întîmplat îl ajută pe abuzator să păstreze taina abuzului. De multe ori tăcerea este impusă prin amenințări sau pedepse. Uneori, copilul este mituit pentru a păstra tăcerea.

De asemenea, abuzatorul îl poate convinge că ceea ce se întîmplă este un lucru absolut normal sau îi poate forma copilului certitudinea că el este responsabil pentru abuzul sexual.

SIMPTOMELE ȘI CONSECINȚELE ABUZULUI

SEXUAL ASUPRA COPIILOR

Copiii reacționează în mod diferit la abuzul sexual. Reacția depinde de vîrstă și de trăsăturile psihologice individuale ale copilului, dar și de gravitatea crimei.

Semnele cele mai sigure ale abuzului sexual sînt: sarcina, bolile sexual transmisibile și prezența spermei în vagin sau în alte cavități fiziologice. Dar aceste semne pot fi stabilite doar de medic. În schimb noi putem observa ușor următoarele schimbări:







SIMPTOMELE STĂRII EMOȚIONALE ALE COPILULUI ABUZAT SEXUAL

  • Izolarea, retragerea;

  • depresia, apare o melancolie;

  • disgust, rușine;

  • sentiment de vinovăție;

  • neîncredere, un sentiment de perversitate;

  • Îngîndurare;

  • detașare (frecvente la copii și adolescenți de la vîrsta preșcolară);

  • comportament isteric;

  • pierderea rapidă de auto – control;

  • dificultăți de comunicare cu colegi și prieteni de vîrsta sa;

  • refuzul de a comunica cu foștii prieteni;

  • înstrăinare de frați și surori;

  • sentimente ambivalente față de adulți…

SIMPTOME COMPORTAMENTALE

Copilul care a fost abuzat sexual poate prezenta următorul comportament:

  • evită să rămînă singur cu cineva din membrii familiei;

  • prezintă frica nefirească față de o persoană matură sau nu dorește să contacteze cu acesta ;

  • încearcă să relateze despre abuz prin intrmediul unor aluzii. De exemplu, poate spune, că cineva l-a rugat să păstreze o taină sau poate întreba ce se poate întîmpla dacă familia se destramă sau dacă tata va fi luat de acasă;

  • descrie comportamentul unui adult, indicînd că acesta ar fi încercat să abuze sexual un copil;

  • este deprimat și retras, acuză suferințe fizice care nu au confirmare medicală;

  • are tulburări de somn;

  • acuză dureri în regiunea vaginală sau anal;

  • nu vrea să meargă la școală, își pierde capacitatea de concentrare, are nereușită școlară,

  • începe să se comporte agresiv;

  • prezintă comportament sexual atipic – se masturbează în public, utilizează noi determinative legate de sex sau părți ale corpului, demonstrează cunoștințe sexuale care nu trebuie să-I fie caracteristice.

MODIFICĂRI ÎN CONȘTIINȚA COPILULUI

Schimbări apar nu numai în comportamentul copiilor abuzați sexual, dar și în conștiința lor. Aceste schimbări pot fi exprimate prin:

  • scăderea stimei de sine;

  • apariția gîndurilor suiciidale, tentative de suicid;

  • apariția simptomelor nevrotice și psihosomatice;

  • teama de ase dezbrăca(de exemplu, poate refuzacategoric să participe la ed. fizică sau înot);

  • Copiii abuzați sexual au un nivel sporit al anxietății, depresiei, stresului posttraumatic.

Copiii mai mari prezintă mai multe simptome decît cei mici, iar caracterul acestora diferă la fete și la băieți.

SIMPTOMELE SPECIFICE LA COPII ȘI ADOLESCENȚI DE DIFERITE VÎRSTE (F.Rowan, D.Foy(1993), J. Goodwin(1995)

  • Pentru copii sub trei ani sînt specifice temerile, sentimentele confuze, tulburări de somn, pierderea poftei de mîncare, agresivitatea, frica de persoane străine, jocuri cu motiv sexual;

  • La preșcolari simptomele psihosomatice sînt mai puțin pronunțate, pe prim plan se localizează tulburările emoționale (anxietatea, sentimente confuze, temeri, sentimentele de vinovăție, rușine, neajutorare, dezgust, neîncredere în lumea din jur) și tulburări de comportament ( regresie, detașare, agresivitate, drilling sexual, masturbarea);

  • La copiii de vîrstă școlară mică – sentimentele ambivalente față de adulți, deficultăți în determinarea rolurilor familiale, teamă, rușine, dezgust, neîncredere în lumea din jur, în comportament se observă detașare, agresivitate, tăcere sau sfătoșenie neașteptate, dereglări de somn și a poftei de mîncare, senzația «trupului murdar»,jocuri cu elemente sexuale cu alți copii;

  • Pentru copii de vîrsta 9 – 13 ani sînt caracteristice aceleași simptome ca și pentru școlarii mici, se adaugă doar depresia, epizoade disociative, un sentiment de pierdere a senzațiilor. În comportament – izolarea, manipularea cu alți copii cu scopul de a primi satisfacție sexuală, comportament contradictoriu;

  • Pentru vîrsta de 13 -18 ani - dezgust, rușine, sentiment al vinei, neîncredere, sentimente ambivalente față de adulți, disfuncție sexuală, nedeterminarea rolurilor sociale și a rolului său în familie, sentiment al propriei inutilități. În comportament – tentative de suicide, abandonul casei, agresivitate, evitarea intimității fizice și emoționale, incoerență și comportament contradictoriu.

Numărul și gravitatea simptomelor depinde și de faptul cum și către cine a fost abuzat copilul, dacă a avut sau nu loc penetrarea, a fost sau nu agresiune fizică, dar și de frecvența abuzurilor. Copiii care n-au fost crezuți și susținuți de părinți, suferă mai mult, manifestînd un număr mai mare da simptome.

CONSECINȚELE ABUZULUI SEXUAL ÎN COPILĂRIE

Abuzul sexual asupra copiilor își lasă amprentele, consecințele sale,mai adînci sau mai ușoare, pe o durată de timp mai scurtă sau mai lungă în dependență de situație, de personalitate...Se manifestă aceste consrcințe prin:

  • Evitarea permanentă a stimulilor care amintesc de traumă;

  • Amnezia psihogenă ( incapacitatea de ași aminti aspecte importante a celor întîmplate);

  • Blocarea reacțiilor emoționale, amorțeala;

  • Senzația de detașare sau înstrăinate de alte persoane;

  • Restricție sau lipsa de perspectivă în viață (fără așteptări cu privire la carieră, căsătorie...);

  • Stresul;

  • Restricție sau simptome persistente de creștere a excitației;

  • Inadaptare în domeniul social, profesional și alte domenii;

  • Dificultăți de somn.

În multe cazuri, simptomele care au apărut după abuz se atenuiază cu timpul și dispar. Există, însă, și cazuri în care simptomele se agravează.

  • Unul dintre efectele negative pe terman lung este depresia.La fel, s-a constatat că unii maturi abuzați sexual în copilărie pot manifesta un comportament autodistructiv, manifestat prin tentative de suicid și printr-o stare anxioasă care poate deveni cronică;

Afecțiunile mintale se pot manifesta prin mai multe simptome, inclusiv, prin tulburări de somn, cum s-a menționat mai sus, prin lipsa poftei de mîncare, anorexie sau bulemie.

  • altă consecință a abuzului sexual în copilărie este diminuarea respectului de sine. Sentimentul de stigmatizare și neputința, precum și tendința de izolare persistă și la victimele ajunse la maturitate.Copiii abuzați sexual pot avea probleme în viața sexuală, atunci , cînd devin adulț, care se manifestă prin evitarea oricărei relații intime, sexuale și incapabilitatea de a primi satisfacție,plăcere din aceste relații.(după Kortua 1979 – specific pentru 80% din jertvele incesului).



ADEMENIREA SEXUALĂ A COPIILOR PRIN INTERMADIUL INTERNETULUI

Dezvoltarea rapidă a internetului oferă mai multe posibilități de comunicare și asigură acces la informație.

În acelaș timp, internetul oferă infractorilor mai multe căi de acces la victime. Copiii și tinerii petrec în fața calculatorului o mare parte a timpului liber. În rețelele de socializare ei fac cunoștință cu persoane noi, caură răspunsuri la diferite întrebări sau se joacă. În timpul acestor activități ei sînt expuși riscului de a fi hărțuiți online. Hărțuirea online reprezintă transmiterea sau publicarea, prin intermediul internetului sau a telefoanelor mobile, a unor materiale care au drept scop să dăuneze unei persoane. Uneori, acest tip de comportament are conotație sau conținut sexual, atunci cînd un adult sau un copil mai mare face comentarii cu caracter sexual referitor la corpul unui copil, îi vorbeș despre dorințele sale sau îi arată gesturi indecente. Uneori, acest tip de comportament are conotație sau conținut sexual. Aceste lucruri influențează negativ dezvoltarea lor psihosexuală și îi face vulnerabili la abuz sexual.

În multe cazuri, părinții nu știu ce face copilul lor pe internet. Maturii nu se preocupă de protecția copilului, deoarece nu cunosc pericolele pe care le prezintă rețeaua globală.

Ademenirea sexuală a copiilor prin intermediul internetului este o relație stabilită la inițiativa unui adult care urmărește să abuzeze sexual un copil. Sexologii identifică astfel de relații ca fiind tipice pentru persoanele cu înclinații spre pedofilie.

După ademenirea copilului, abuzatorul tinde să se întîlnească cu acesta în lumea reală pentru a-și pune planurile în aplicare. Unii infractori își propun să abuzeze sexual de copii, iar alții – sa-i antreneze în producerea unor materiale cu conținut parnografic. Deși seducerea online nu se încheie de fiecare dată cu întîlnirea în lumea reală a victimei și abuzatorului, aceasta afectează grav psihicul copilului. Riscurile sînt mai mari, atunci cînd copiii îsi afișează datele personale și informațiile despre sine în rețelele de socializare sau pe char-uri. Aceste date pot fi utilizate de infractori în procesul de racolare. Chiar dacă victima unor asemenea comportamente nu este supusă abuzului fizic, ea poate avea emoții traumatizante și își poate forma convingeri incorecte despre sine și despre lumea din jur. Imaginile pornografice și materialele cu conținut sexual vulgar, precum și luarea în derîdere a sexualității pot conduce la dereglarea echilibrului emoțional al copilului. Acesta ajunge să se perceapă în mod eronat pe sine și să-și formeze o imagine distorsionată despre viața sexuală.

  • Circa 80% dintre copiii din localitățile urbane și circa 70% din localitățile rurale din Moldova au acces la internet;

  • Unul din zece copii a primit online o propunere indecentă;

  • Unul din cinci copii s-a întîlnit măcar o dată în realitate cu cineva pe care l-a cunoscut pe internet;

(Studiul « Copiii din Republica Moldova online », La Strada, 2011)

  • 73% dintre copii găsesc materiale pornografice în internet;

  • 63% le găsesc întîmplător (Nobody Children Foundation, 2006).

În opinia psihologilor, seducerea consecventă prin intermediul internetului provoacă copiilor simptomele unui abuz sexual real.

3. Particularitățile consilierii psihopedagogice ale copiiilor abuzați sexual.

SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE A COPIILOR

Prin natura lor, copii sînt dependenți de adulți (părinți, educatori etc.), ei au nevoie de sprijin, ajutor și îndrumare pentru a învăța și a-și forma personalitatea. Copiii sunt clienți ai activităților de consiliere psihopedagogică într-un fel diferit de clienții adulți. Ei au dificultăți de înțelegere a cerințelor și normelor de convețuire socială și de integrare în activitatea școlară. Pornind de la aceste realități, consilierea psihopedagogică a copiilor include un ansamblu de activități specifice focalizate pe:

  • abilitarea copiilor pentru a înțelege necesitatea respectării unor norme și reguli considerate condiții ale formării și dezvoltării propriei personalități;

  • convingerea copiilor că, pentru a se dezvolta conform dorințelor și aspirațiilor, este necesar să învețe continuu;

  • sprijinul acordat copiilor pentru a-și însuși modalități, metode și tehnici de învățare eficientă și durabilă și pentru a preveni dificultățile de învățare;

  • orientarea copiilor în alegerea studiilor și a profesiilor;

  • consilierea unei imagini de sine adecvate și a unei stime de sine realiste;

  • rezolvarea unor probleme personale.

Specificul consilierii psihopedagogice a copiilor decurge din particularitățile clienților copii și problema lor. Aceștea sînt în plin proces de formare a personalității, parcurg anumite perioade de creștere și se confruntă cu unele «crize». Pornind de la aceste realități, consilierii pentru copii trebuie să aibă abilități și competențe specifice. Dintre acestea , esențialele sînt cele referitoare la:

  • stabilirea unei relații adecvate cu copilul, bazate pe încrederea acestuia că poate primi sprijinul solicitat;

  • observarea atentă a copilului și ascultarea lui activă;

  • atragerea copilului în activități specifice, inclusiv prin utilizarea jocului ca modalitate de educație și de schimbare evolutivă;

  • încurajarea copilului să-și exprime nestingherit gîndurile și emoțiile.

În special la vîrsta copilăriei mici, modalitatea principală de consiliere psihopedagogică o constituie jocul. Folosit cu dibăcie de consilier, în diferite forme și modalități de desfășurare, jocul constituie prilejul de manifestare a copilului sub toate aspectele personalității lui. (I.A.Dumitru, «Consilierea psihopedagogică», pag.235-236)



Reguli generale de susținere psihologică

a copiilor abuzați sexual

  • Pentru psiholog este important de a stabili contact cu copilul, accentul fixîndu-se pe demonstrarea permanent a grijei pentru el. La rîndul său copilul, va verifica prin metode adecvate sau neadecvate dacă întradevăr persoana este preocupată de el;

  • În timpul discuției toată atenția trebuie acordată în primul rînd copilului, analizei emoțiilor lui și stării psihice a copilului;

  • E necesar de creat condițiile favorabile pentru aprecierea adecvată de către specialist a potențialului personal al victimei;

  • Trebuie să se folosească discuții duferențiate pentru crearea condițiilor psihologice confortabile;

  • E necesar de asigurat protecția copilului .

OBIECTIVELE ȘI PRINCIPIILE CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE A COPIILOR ABUZAȚI SEXUAL

În procesul consilierii psihopedagogice a copiilor abuzați sexual, se ține cont de tot ceea ce sa vorbit mai sus, doar că se pun alte accente. În cazul abuzului sexual al copilului psihologul se conduce în activitatea sa de un anumit algoritm existent:



1. Identificarea (determinarea) victimei potențiale;

2. Anunțarea organelor competente (poliția, autoritățile tutelare, centrele specializate...);

3. Acordarea ajutorului psihologic:

  • Consultanță și psihodiagnostic;

  • Consiliere psihopedagogică a copiilor și părinților;

  • Însoțirea copilului în instanțele juridice;

  • Monitorizarea situației și stării psihologice a copilului;

  • Reabilitarea, socializarea copilului (profilaxie de lungă durată ).



Ca și orice altă consiliere psihopedagogică, consilierea în cauză are și ea anumite obiective:

  • Lichidarea sindromului de stres posttraumatic;

  • Formarea Eu – concepției positive;

  • Dezvoltarea capacităților și deprinderilor copilului, ce i-ar permite să-și identifice gîndurile și emoțiile, comportamentul pentru a forma relații de încredere cu alții;

  • Recuperarea stimei de sine și a imaginii de sine;

  • Dezvoltarea și perfecționarea calităților sociale;

  • Formarea și dezvoltarea capacităților de autoacceptare;

  • Dezvoltarea capacității de luare a deciziilor independent.

În afară de obiective consilierea psihopedagogică mai are și anumite principi.

Principiile de lucru cu copiii abuzați sexual

  • Psihologul sincer este interest de copil și formează relații bazate pe încredere;

  • Psihologul formează la copil sentiment de protecție și siguranță psihologică, crează situații permissive pentru a permite copilului liber să-și manifeste propriul EU;

  • Psihologul acceptă copilul nacondiționat ;

  • Psihologul înțelege că fiecare copil este unical și demonstrează stimă față de copilul pe care îl are în față;

  • Psihologul crede în capacitatea de a fi independent și poartă responsabilitatea pentru propriile acțiuni și comportamente;

  • Psihologul stimează capacitatea copilului de a rezolva propriile probleme și îi permite aceasta;

  • Psihologul înțelege că fiecare copil are potențialul și tempoul său de schimbări și nu încearcă să-l pripească;

  • Psihologul în procesul consilierii impune copilului numai acele limite care îl ajută să ia decizii.

În lucru cu copiii abuzați sexual se aplică modelul de consiliere în care se îmbină trei orientări psihoterapeutice:

  • Lucru cu gîndurile, unde se folosește terapia cognitivă;

  • Lucru cu comportamentul, se folosește terapia comportamentală. Deoarece în practică aceste terapii nu se aplică separat, în cazul de față folosim terapia cognitiv - comportamentală;

  • Lucru cu emoțiile, terapia stării afective;



Alegerea metodei concrete în lucru practice depinde de următorii factori:

  • Vîrsta copilului;

  • Stadiile consilierii, adică asupra căror momente se lucrează: cu gîndurile, cu emoțiile, cu comportamentul;

  • Nivelul dezvoltării cognitive a copilului.

ETAPELE CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE

A COPIILOR ABUZAȚI SEXUAL (Зиновьева, Михайлова, 2003)

1.Determinare problemei prin ascultarea activă. Pentru stabilirea unui contact cu copilul e important cum psihologul ascultă. E binevenit ca consilierul sa aibă o postură liberă, relacsată a trupului: asta îl va ajuta pe copil să înceapă discuția. Cînd este evident, că copilul e gata să -și discute problema, este important de prins trei lucruri:

  • în ce constă problema care nu e rezolvată;

  • ce simte copilul referitor la problema dată;

  • așteptările copilului, ce așteaptă el de la consilier.

1.Principiul de bază la etapa dată este obținerea informației în procesul povestirii spontane a copilului. Dacă copilul nu este sincer, atunci trebuie de adresat întrebări concrete despre cele întîmplate, utilizînd informația deja cunoscută. Întrebările se referă la timpul și circumstanțele abuzului, la abuzator, etc.

2. Clarificarea așteptărilor copilului. Este necesar să se explice copilului ce așeptări sînt în competența psihologului, ce este în puterea lui. De exemplu, psihologul nu poate pedepsi un abuzator. Cu toate acestea copilul și părinții sau tutorele trebuie să fie informați de posibilitățile psihologului, de măsura în care poate el activa și să li se ofere posibilitatea de a decide, dacă sînt de acord să continuie lucrul cu acest specialist sau nu. În caz de refuz psihologul poate să propună alte variante de acordare a ajutorului necesar copilului în cauză, o altă candidatură.

3. Determinarea pașilor care au fost deja făcuți pentru rezolvarea problemei existente. E necesar de ținut minte, că un volum mai mare de informație îl putem primi adresînd întrebări de tip deschis și nu de tip închis. Se recomandă, împreună cu copilul să scriem pe hîrtie ceea ce a fost deja făcut, intreprins de copil, pentru soluționarea problemei. O tehnică similară este binevenită în cazul cînd psihologul vrea să-l ajute pe copil să renunțe la masurile care sînt inutile sau și mai rău, distructive.

4. Căutarea noilor căi, modalități de rezolvare a problemei. Următorul pas ar fi ședința în cadrul căreia consilierul, folosind tehnica "asaltul de idei ", îi propune copilului să găsească cît mai multe căi, metode de rezolvare a problemei; în acest caz nu importă calitatea ideilor promovate, ci impotă suma acestor idei.

5. Încheerea acordului cu copilul despre aplicarea uneea dintre idei pentru rezolvarea problemei. Este important ca obiectivele propuse să fie realiste și este deosebit de important ca copilul să știe, că: rezultatul va fi neapărat discutat cu psihologul. În caz că ceva nu se primețte, consilierul îl ajută pe copil să caute noi căi de soluționare a situației atît timp cît situația nu este rezolvată.

6. Finalizarea ședinței. Finisarea în mod obișnuit a ședinței constă în faptul, că psihologul îi propune copilului să facă un rezumat la tot ceea ce sa petrecut în timpul întîlnirii lor: spre exemplu, la ce idei importante au ajuns, ce au plănuit pentru viitor. De obicei sinteza durează 2 - 4 minute.

Trebuie însă, să ținem cont de faptul, că majoritatea copiilor refuză de a vorbi despre abuz.

Motivele de bază ale refuzului de a povesti despre abuzul sexual sînt:

  • Neîncrederea în maturi;

  • Așteptarea noilor neplăceri din partea lor;

  • Sentimentul de rușine, frică că cei din jur vor avea o atitudine negativă;

  • Frica de a fi învinuit de situația creată;

  • Frica sau atașamentul față de abuzator;

  • Frica de posibilul divorț al părinților.

După gătința copiilor de a mărturisi deosebim:

  • Copii care sînt gata să povestească cele întîmplate;

  • Copii care pot să mărturisească doar parțial cele întîmplate - ei ori diminuiază, ori ascund informația despre abuz;

  • Copii care psihologic nu sînt gata de a recunoațte abuzul, deoarece acest fapt s-a întîmplat fără participarea și acordul lor;

  • Copii despre care se suspectează că ar fi maltratați, însă ei din anumite cauze, nu doresc să vorbească despre cele întîmplate.

Deci, cunoscînd toate acestea și întorcîndune la etapele consilierii psihopedagogice a copiilor abuzați sexual, putem afirma, că convorbirea cu copilul abuzat este anticipată de:

  • Acumulare informațiilor pentru confirmarea faptului abuzului sexual și determinarea abuzatorului ( folosirea testelor proiective: " Familia mea ", "Insulile nelocuibile ","Ciupearca albă ", tehnicile: " Colorează omuleții", "Păpușele ", "Povestea zînei") anexa 2, 3, 4, 5, 6. Principiile de bază a analizei datelor sînt obiectivitatea, profesionalismul și faptele. Trebuie de analizat posibilile denaturări în relațiile copilului. Drept confirmare a celor spuse de copil pot fi și datele obținute la examinarea medicală (dacă aceasta a avut loc), particularitățile comportării copilului în timpul convorbirii;

  • Concretizarea planului convorbirii, ce permite de stabilit dacă copilul nu este supus anumitor presiuni;

  • Alegerea locului și formarea condițiilor optimal confortabile pentru interviu.

DISCUȚIA CU COPILUL ABUZAT SEXUAL

Stabilirea relațiilor călduroase și de încredere cu copilul. La această etapă este important de început discuția cu teme sigure, de exemplu, se poate de început cu povestirea despre sine și rolul său, sau despre eroii preferați din cărți și emisiunile televizate, de folosit orice interese ale copilului, de desenat...tot aici se poate folosi și careva metode de psihodiagnoză, care poate servi atît drept un mod de stabilire a contactului cu copilul, cît și metodă de phihocorecție mai apoi;

  • Psihologul trebuie să fie calm, liniștit, să-și dee seama, că poate trece mult timp pînă cînd va căpăta încrederea copilului și copilul i se va deschide, va fi gata să-i povestească totul;

  • Trebui sa creadă copilul;

  • Psihologul nu presupune nimic, concretizează faptele (Cine..? Unde..? Cînd..?);

  • Identifică emoțiile copilului;

  • Nu promiteți copilului ceea ce nu sînteți în stare să faceți;

  • Psihologul trebuie să fie convins că la momentul actual copilul se află în siguranță;

  • Trebuie de explicat copilului ce măsuri vor fi luate în continuare;

  • Psihologul trebuie să pregătească copilul pentru ceea ce se va petrece în continuare;

La finele discuției este necesar de a exprima copilului recunoștința pentru colaborare. În caz că copilul este emoționat, este necesar să fie liniștit, oferindu-i suport psihologic.

După cum am menționat deja mai sus, la ședințele de remediere a copiilor abuzați sexual se lucrează în direcția formării unor noi strategii de comportament față de sine, față de cei din jur, e important de format resursele personale ale copilului, care îi vor permite să se autoaprecieze obiectiv, să fie încrezut în sine, să aibă o imagine de sine pozitivă, să aibă încredere în sine și în cei din jur. În acest scop pot fi folosite următoarele metode:

  • Ancorarea stărilor pozitive;

  • Psihosinteza (vizualizarea tablourilor succesului în stare de relacsare), (vezi anexele 8, 9, 13);

  • Metoda afirmațiilor(repetarea afirmațiilor pozitive);

  • Activitate creativă liberă(desenarea, modelarea, jocul) în care copilulu își poate exprima viitorul pozitiv sau art – terapia (vezi anexaele 10, 11,12);

  • Jocul pe roluri;

  • Training de dezvoltare a încrederii în sine (vezi anexa 14);

  • Programul de înlăturare a încordării psihoemoționale (vezi anesa 15).

4. RECOMANDĂRI

PENTRU PĂRINȚI:

  • Persoanele cu care rămîne copilulu trebuie să fie atent supravegheate.

De asemenea, părintele are dreptul să se intereseze la administrația grădiniții sau a școlii, în ce mod instituția varifică personalul și care sînt măsurile de asigurare a secutității copiilor;

  • Ajutați copilul să obțină cunoștințe referitoare la sexualitate, la propriul corp și la comportamentul sexual normal. Copilul trebuie să cunoască :

  • Ce reprezintă părțile intime ale corpului și cum le numim;

  • Care atingeri sînt adecvate și care nu trebuie acceptate;

  • Asigurați-vă că informația pe care o transmiteți copilului este una pozitivă – copilul trebuie să fie mîndru de corpul său, dar nu să se rușineze de el;

  • Spuneți-i copilului că are dreptul să refuze să facă ceva ce i se pare inadecvat sau îi provacă frică;

  • Explicați-i copilului diferența dintre secretele bune și cele rele;

  • Discutați cu copilul pe teme de sexualitate;

  • Construiți o relație bazată pe încredere cu copilul;

  • Informați copilul despre posibilitatea de sprijin și informare anonimă.

PENTRU COPII

  • Ai dreptul să spui NU oricărei persoane care încearcă să te atingă într-un fel care te face să te simți incomod sau umilit;

  • În nici un caz nu păstra în secret faptul că cineva te abuzează. Spune-i unei persoane de încredere;

  • Fii precaut(ă)! Nu da detalii personale necunoscuților: nici în viața reală, nici pe internet;

  • Înainte de a te duce undeva, întotdeauna spune-le părinților sau persoanei care are grijă de tine unde mergi, cum vei ajunge acolo, cine va merge cu tine și cînd te vei întoarce;

  • În caz de urgență, sună la Poliție (903) sau la Serviciul medical de urgență/Salvare – 903;

  • În satul sau orașul tău, sînt persoane care, la locul de muncă, au datoria de a ajuta copiii și știu cum să facă acest lucru:

  • Dirigintele sau alt profesor de încredere;

  • Psihologul școlar;

  • Asistentul social;

  • Inspectorul de poliție;

  • Medicul de familie.

PENTRU PSIHOLOGI

  • Respectă etica profesională;

  • Analizează și verificeă informația primită referitor la abuzul unui copil;

  • Dă crezare celor spuse de copil, cu toate acestea, nu fă concluzia finală bazîndu-te doar pe spusele copilului;

  • Acceptă copilul necondiționat;

  • Stimează clientul copil;

  • Nu fă promisiuni goale;

  • Ține cont de faptul că fiecare copil are potențialul și tempoul său de lucru.











Rolul diferitor instituții și autorități în depistarea și protejarea copiilor abuzați sezual.(vezi anexa 7).

Fiecare copil merită să fie liber, puternic și protejat!



BIBLIOGRAFIE

1. Convenția cu privire la Drepturile Copilului (COMENTARIU GENERAL NR.8(2006) ).

2. Cum să protejăm copiii de abuzul sexual?(Ghid pentru părinți), www.cnpac.org.md.

3. Зиновьева Н.О., Михайлова Н.Ф. «Психология и психотерапия насилия. Ребенок в кризисной ситуации».- СПб. Речь, 2005 -230с.

4. Асанова Н.К. « Руководство по предупреждению насилия над детьми: Учебное издание для психологов, детских психиатров, психотерапевтов, студентов педагогических ВУЗОВ».-М. Издательский гуманитарный центр ВЛАДОС, 1997.-512с.

5. Angela Calancea, «Training-ul de dezvoltare a competențelor afective» – Ghid pentru formarea practică în consilierea psihologică, Chișinău 2002.





































Самые низкие цены на курсы профессиональной переподготовки и повышения квалификации!

Предлагаем учителям воспользоваться 50% скидкой при обучении по программам профессиональной переподготовки.

После окончания обучения выдаётся диплом о профессиональной переподготовке установленного образца (признаётся при прохождении аттестации по всей России).

Обучение проходит заочно прямо на сайте проекта "Инфоурок".

Начало обучения ближайших групп: 18 января и 25 января. Оплата возможна в беспроцентную рассрочку (20% в начале обучения и 80% в конце обучения)!

Подайте заявку на интересующий Вас курс сейчас: https://infourok.ru/kursy

Краткое описание документа:

 

   Actualitatea temei este dictată de schimbarea normelor și valorilor societății de azi. Fenomenul abuzului sexual al copiilor capătă o amploare masivă în R.Moldova, iar soluționarea acestor cazuri necesită o interveție multidisciplinară complexă și promtă.      Relativ recent, opinia publică a început să realizeze cît de răspîndit este fenomenul abuzului sexual și cît de mult rău le face copiilor. Statisticile oficiale demonstreză o creștere semnificativă a acestui fenomen în Republica Moldova.

De cele mai multe ori, autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor sînt persoane din anturaj – rude sau prieteni de familie. În alte cazuri copiii sînt abuzați de persoane străine. 

Автор
Дата добавления 23.06.2015
Раздел Школьному психологу
Подраздел Другие методич. материалы
Просмотров279
Номер материала 573894
Получить свидетельство о публикации

УЖЕ ЧЕРЕЗ 10 МИНУТ ВЫ МОЖЕТЕ ПОЛУЧИТЬ ДИПЛОМ

от проекта "Инфоурок" с указанием данных образовательной лицензии, что важно при прохождении аттестации.

Если Вы учитель или воспитатель, то можете прямо сейчас получить документ, подтверждающий Ваши профессиональные компетенции. Выдаваемые дипломы и сертификаты помогут Вам наполнить собственное портфолио и успешно пройти аттестацию.

Список всех тестов можно посмотреть тут - https://infourok.ru/tests

Похожие материалы

Включите уведомления прямо сейчас и мы сразу сообщим Вам о важных новостях. Не волнуйтесь, мы будем отправлять только самое главное.
Специальное предложение
Вверх